Institutul preparandial si-a deschis portile īn ziua de 20 ianuarie 1862 cu un numar de 12 elevi; semestrul din 20 ianuarie-21 iulie a fost considerat an pregatitor (Vorbereitungsjahr) la cursul de 2 ani ce urma sa se desfasoare īn anii scolari 1862/1863 - 1863/1864. Īn total, cursurile cursului au fost urmate de 24 de elevi (primilor 12 elevi li s-au adaugat īnca 12, īn octombrie 1862), dintre acestia la examenul de absolvire promovānd, īn 28 iulie 1864, doar 12. Īn urmatorul ciclu de 2 ani se īnscriu 18 elevi . Īn total, pe parcursul unui deceniu, Institutul preparandial din Sighetu Marmatiei a dat scolilor romānesti 120 de īnvatatori. Unul dintre meritele acestei scoli a fost si acela ca a pregatit si dascali pentru alte comitate ca de exemplu Satmar (Apa, Seini, Firiza), Ugocia (Gherta Mare), Chioar (Mogosesti, Cernesti, Purcaresti), Dobāca (Dobric, Grosi). Datorita absolventilor Institutului au fost īnfiintate primele scoli romanesti īn Maramures, Satu Mare, Salaj, Tara Lapusului. Statistic, 56 de absolventi au ocupat catedre īn cadrul comitatului Maramures, 6 īn Satmar, 2 īn Ugocea, 8 īn Chioar, 3 īn Dobāca (statistica partiala).

   Despre viata elevilor si a dascalului lor povesteste Tit Bud "Elevii locuiau la institut si plateau 10-20 de creitari pe zi apoi harnicul profesor Busitia dispunea peste culina (cantina, n.n.) si sa fiarba cāte o oala mare de fasole, cāte o caldaruta de tocana cu brānza, seara tocana cu lapte, alta data se frigea cāte un miel, apoi cāte o oala cu picioci, adeca se ducea o viata romāneasca." Acest tablou idilic nu era permanent; uneori "N-aveau ce mānca, nici profesorul nici elevii" astfel īncāt era nevoie sa se faca apel la generozitatea oamenilor de bine (vicarul Petru Mihali, printre altii) sau profesorul "care era si maestru de tocmit ceasuri si de pus plese la cutite, si de alte maestrii/.../ cānd se subtia ata si nu mai avea bani de nicsiri repara ceasurile preotilor si protopopilor". Īnsa īn "zilele bune" profesorul Busitia "lua ceterea la māna si tragea cāte o hora māndra din Ardeal, de-ti era dragul sa asculti, sau cānd poetul Simeon Botizan ne delecta cāte o poezie iar preparanzii cu cāntari frumoase nationale".

   Īn ceea ce priveste īnvatamāntul propriu zis, programa prevedea 20 de ore obligatorii pe saptamāna, dintre care 16 erau efectuate de catre profesorul "ordinar", iar cāte doua ore reveneau catihetului si profesorului de canto. Orarul prevedea cāte 4 ore pe zi, doua īnainte de masa si doua dupa masa cu exceptia zilelor de marti si de vineri, cānd elevii erau liberi. Anul scolar cuprindea doua vacante scurte (8-10 zile), de Craciun si de Pasti, si o vacanta lunga (doua luni), īn timpul verii. Obiectele prevazute īn programa de īnvatamānt erau : "1.Religia, 2.Gramatica romāna, 3.Gramatica ungara, 4.Istoria naturala, 5.Metodica, 6.Geografia, 7.Geometria, 8.Istoria universala, 9.Economia, 10.Calculatul, 11.Scrisul caligrafic si desenul, 12.Cānt bisericesc si cāntari poporale." Ca manuale erau folosite cel de Istorie bisericeasca scris de B. Ratiu, cel de Gramatica romāna scris de G. Munteanu, cel de Gramatica maghiara editat de minister, cel de Economie dupa A. Seitt si cel de Calculat, dupa Strehl. Profesorul Busitia declara ca practica pedagogica folosea cu precadere metoda catihetica, deoarece nu era deocamdata permisa practica la Scoala greco- catolica triviala opidana (adica cea oraseneasca). Elevii erau de asemeni instruiti īn gradinarit, pomicultura,albinarit, legumicultura; era folosita īn acest scop gradina scolii (de 1,5 iugare). Institutul avea o "biblioteca frumoasa". O bogata activitate culturala au desfasurat profesorii Preparandiei Ioan Busitia, Teodor Roman, profesorul de cānt si muzica Gheorghe Pacuraru, īn frunte cu directorul Mihai Pavel.

   Se creaza astfel posibilitatea ca īn 1870 Institutul preparandial romān sa-si īnceteze activitatea. Motivul invocat era imposibilitatea Asociatiunii de a se īncadra financiar īn cerintele impuse de legea din 1868 (conform careia preparandiile trebuiau sa aiba profesori calificati, localuri corespunzatoare, baza materiala si un fond permanent de 20.000 de florini) precum si īnfiintarea unui institut similar de stat, cu predare īn limba maghiara. Dupa discutii agitate, conducerea Asociatiunii accepta faptul īmplinit (la 11 octombrie 1869), punānd īnsa conditia ca īn cadrul Institutului preparandial de stat sa functioneze si doi profesori ordinari romāni, care sa propuna materii īn limba romāna, iar profesorii institutului desfiintat sa fie numiti profesori ordinari īn cadrul noului Institut. Autoritatile au fost de acord cu aceste conditii, dar nu au respectat īntelegerea. Astfel, studiul limbii si literaturii romāne a fost desfiintat īn anul 1878, iar studiul religiei greco-catolice nu se efectua īn limba romāna. Profesorul Ioan Busitia a fost mutat la 31 martie 1880 la Preparandia de stat din Sarospatak si īnlocuitorul sau nu cunostea limba romāna. Astfel si-a īncheiat activitatea Institutul preparandial din Sighetu-Marmatiei, lacas de cultura care a marcat un semnificativ moment īn lupta spirituala a romānilor maramureseni. Tinerii doritori sa īnvete carte au fost nevoiti sa frecventeze preparandia din Gherla, dar numarul maramuresenilor care puteau lua calea Gherlei era simtitor mai mic (5-6 pe an) decāt aceia care urmasera preparandia din Sighetu Marmatiei.

   Au trecut ani... Conform unui decret al Consiliului dirigent din 1919, urmau sa fie īnfiintate scoli normale de stat la Cluj, Deva, Timisoara, Zalau si Sighetu Marmatiei. Acestea urmau sa aiba doua cicluri de cāte doi ani: primul cu o instructie comuna celorlalte licee teoretice, iar ciclul secundar dedicat profesionali-zarii. Astfel, dupa o īntrerupere de 50 de ani, vechiul Institut preparandial si-a reluat activitatea la 10 octombrie 1919, sub numele de Scoala Normala din Sighetu Marmatiei, cu 7 clase de elevi."Ea renaste, afirma directorul ei din acea vreme, Enea Hodor, "ca sa vesteasca tuturor ca sufletul neamului nostru nu se poate nimici; renaste sa propage deviza culturii romānesti de la sate ramasa cinstit īn legea, limba si destinele sale stramosesti; renaste pentru a se alatura de celelalte institutii culturale, ca īmpreuna cu ele sa contribuie la marirea Tarii Romānesti, cāstigata cu sānge mult si lacrimi multe" La īnfiintare, Scoala Normala mostenea inventarul fostei preparandii de stat maghiare: cabinete de geografie, istorie, stiinte naturale si desen, laborator de psihologie, sala de muzica, biblioteca.

   Intelectualii romāni s-au format, pentru domeniul īnvatamāntului primar, cu predilectie din rāndul valorilor locale, īn cadrul Scolii Normale "Regele Ferdinand". La aceasta prestigioasa institutie de īnvatamānt interbelica au predat cele mai bune cadre didactice din zona, multe dintre ele predānd si īn cadrul Liceului Dragos Voda. Īntre 1922 si 1932, Scoala Normala "Regele Ferdinand" a dat īnvatamāntului 237 de dascali : 8 īn 1922, 16-1923, 41-1924, 37-1925 (25 īn iunie si 12 īn octombrie), 15-1926, 21-1927, 23-1928, 44-1929, 32-1932. Scoala Normala din Sighetu Marmatiei a functionat īntre 1919-1938 īntr-o cladire aflata pe locul unde acum se afla Sala de spectacole "Studio"; īn aceeasi cladire se mai afla si un liceu comercial, laboratoarele fiind amplasate īn actuala cladire a intreprinderii "Arta Maramureseana".

   Perioada interbelica poate fi considerata a doua etapa de existenta a Scolii Normale. La īnceput elevii erau recrutati īn primul rānd din satele romānesti de pe vaile Marei, Cosaului, Izei, Viseului si Tisei, dar si din satele romānesti de dincolo de Tisa (atunci īn componenta Cehoslovaciei, azi īn cea a Ucrainei): Slatina, Biserica Alba, Apsa de Sus si Apsa de Mijloc. La acestia se adauga elevi apartinānd celorlalte nationalitati din Maramures : 95 maghiari, 74 ucrainieini, 22 germani si 23 din alte nationalitati, īntre 1919 - 1937. Dar Scoala Normala din Sighetu Marmatiei a fost gazda primitoare si pentru elevi proveniti din alte parti ale Romāniei Mari: din Cernauti si pāna īn Constanta, din Caras-Severin pāna īn Orhei si Cetatea Alba, un total de 34 de judete si-au avut reprezentanti pe bancile scolii sighetene. Dispunem de situatia sociala a elevilor recrutati īn perioada 1919-1928, prezentata īn graficul de la figura 3, pagina 13.

   Initial, prodedura de admitere la Scoala Normala era mai mult formala; nici nu putea fi altfel, datorita nivelului redus de cunostinte ale elevilor din mediul rural; treptat, pe masura īncadrarii mai bune cu personal a scolilor rurale, exigentele au sporit. Examenul de admitere consta dintr-o proba de aptitudini muzicale, o proba (scrisa si orala) la limba romāna si una (scris si oral) la matematica. Exista procedura unui examen de diferenta pentru acei copii care doreau sa treaca de la un alt profil scolar la cel al Scolii Normale.

  • Īn 1938, pe motiv de economii, Scoala Normala din Sighetu Marmatiei a fost desfiintata printr-o decizie a Ministerului Īnvatamāntului). Īntre 1940 si 1948 locul Scolii Normale a fost luat de un liceu reformat. Un grav eveniment a avut loc īn toamna lui 1944 : deoarece īntr-o parte a cladirii fusese amenajat un depozit al armatei la retragerea lor din fata ofensivei romānesti, trupele horthyste au dat foc cladirii.
  • Īn 1948 Scoala Normala este reīnfiintata, ea functionand pentru īnceput īn cladirea fostului Liceu de fete "Domnita Ileana" (localul actualei Scoli Sportive); initial denumirea ei a fost Scoala Pedagogica, pentru a deveni mai apoi Liceu pedagogic.
  • Īn perioada anilor 1964-1965, pe lānga Liceul pedagogic a functionat si Institutul pedagogic de 2 ani, cu clase de zi si fara frecventa, iar īntre 1964-1968 acelasi Institut a avut doar clase la zi.
  • Īntre 1968-1969, pe lānga Liceul Pedagogic a functionat si sectia de educatoare, cu un efectiv de 260 de eleve.
  • Intr-o anumita perioada, autoritatile comuniste au incercat desfiintarea profilului pedagogic la Sighet, si mutarea acestuia la Baia Mare; doar reactia unor oameni de cultura locali (printre care regretatul Alexandru Ivasiuc) a impiedecat acest lucru.
  • In 1990, Liceul Pedagogic revine la vechea denumire, de Scoala Normala (cu 5 ani de studiu); acest lucru doar pana la Legea Invatamantului din 1997, care prevedea printre altele existenta invatamantului pedagogic in cadrul Liceelor pedagogice, dar trecerea profilului (specializarii) invatatoare-educatoare la nivelul invatamantului postliceal (colegii de institutori).
  • Incepand din decembrie 1999 Liceul Pedagogic a revenit la denumirea interbelica ("Regele Ferdinand").
  • Din anul scolar 2000-2001, se va trece intr-o etapa noua a vietii acestui batran si totusi atat de tanar liceu, prin transformarea sa intr-un liceu teoretic.

Administratia liceului, azi
  • Director: prof. Radu Zlati
  • Director adj.: Viorel Dragos
  • Secretar sef: Viorica Vaida
  • Contabil sef: Elena Chioreanu
  • Administrator: Vasile Negrea

CONSILIUL MANAGERIAL:

  • prof. Radu Zlati, director, presedintele Consiliului
  • inst. Ileana Stan, director adj.
  • inv. Florica Lumei
  • prof. Gheorghiu Rodica
  • prof. Ileana Markus
  • prof. Ileana Vasilescu
  • prof. Odarca Bout
  • prof. Gheorghe Ardelean
  • prof. Mihai Sechel
  • prof. Gheorghe Pop
  • prof. Gheorghe Gherasin
  • prof. Monica Miel
  • cont. sef: Elena Chioreanu
  • prof.Eugenia Godja - primar
  • preot Gheorghe Balea
  • ec. Stela Caragata
  • elev Ileana Buhai
  • elev Septimiu Put
  • Viorica Vaida, secretara Consiliului

Adresa noastra: 4925 Sighetu Marmatiei, str. 22 Decembrie 1989 nr 5, Maramures, Romania
tel/fax 040.62.319092
e-mail: ferdinand@mail.alphanet.ro ;
web page: www.ferdinand.multinet.ro