Traian Biltiu Dancus

Al cincilea fiu dintre cei 8 ai învatatorului Petru Biltiu-Dancus, Traian Biltiu-Dancus s-a nascut la 29 noiembrie 1899 în localitatea Ieud. Scoala elementara a urmat-o în satul natal. Ramas orfan de tata la 8 ani, este trimis la Orfelinatul din Kecskemét. În 1917 era elev în clasa a VII-a de liceu, când este concentrat; sfârsitul razboilui l-a gasit la Isonzo. Absolva în 1919 liceul din Satu Mare. Dupa scurtul episod al razboiului româno-maghiar, se înscrie la Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti, dar în 1920 se transfera la Scoala de Arte Frumoase, urmând aici sectiile de pictura (cu G. D. Mirea), decorativa (cu C. Petrescu) si gravura (cu G. Popescu). Student, ia initiativa înfiintarii coloniei artistice de la Baia Mare.     În toamna lui 1924 este numit profesor la Scoala Normala din Sighetu Marmatiei. Un an mai târziu pleaca la Paris, pentru a-si desavârsi studiile. Dupa 7 luni de studii peregrineaza prin Africa de Nord; refuza oferta de a lucra pentru Muzeul oceanografic din Salambo-Tunisia si se întoarce în tara, nu înainte de a vizita Spania. Ajuns pe meleagurile natale în 1927 este încadrat la Liceul Dragos Voda din Sighetu Marmatiei.     Are o activitate prolifica pe plan profesional, cultural si obstesc. Fondator si redactor al Graiului Maramuresului, animator al turismului montan local, director al Muzeului de etnografie sighetean, Traian Biltiu-Dancus a dat dovada pregatirii sale, a puterii de munca, entuziasmului, daruirii sale pentru binele obstesc.     Apropiat de elevi, respectând individualitatea fiecaruia, a cautat sa inculce elevilor valori perene: omenia, spiritul dreptatii si adevarului, cultul muncii, patriotismul si responsabilitatea sociala.     Ca pictor a ramas legat de acest colt de tara pe care atât de bine îl cunostea ("Pereche maramure-seana"; "Mulsul masurii la Sapânta"; "Ora prânzului la fân"; "Biserica din Ses-Ieud"; "Pastorala maramurese-ana"; "Ulita copilariei"; "Mos Vlad din Cuhea" sunt titluri ale unor opere, graitoare pentru universul sau pic-tural). Reputatul critic George Oprescu afirma despre pictura sa: "Niciodata culoarea pura n-a fost la mai mare cinstire si nici pictura n-a fost mai aproape de sentimentul viu, fara concesii, fara reticente, curajos în violenta lui, a taranului nostru. /.../ Van Gogh, în nebunia lui, n-a întrebuintat alte tonuri ca acest pictor maramuresean."     Dupa Dictatul de la Viena se refugiaza la Bucuresti unde a predat la mai multe scoli pâna la pensionare (1960). Opere ale sale au feost retinute pentru muzee din Bucuresti, Baia Mare, Cluj; mai putine la Sighet (Scoala Normala a posedat câteva pânze, dar nepasarea/sau interesul oamenilor le-au facut disparute).     S-a stins în 1975. Se odihneste în cimitirul manastirii Cernica, a carei trapeza a pictat-o în ultimii sai ani de viata.